Informaţiile de până aici sunt utile şi probabil pentru o parte dintre cititori constitue sfaturi ce ar putea fi
urmate. Dar, în acelaşi timp, pentru alti cititori pot fi considerate prea tehnice şi prea plictisitoare. Să trecem
deci la lucruri mai pământene.

I.Cum alegem un aparat de sudură.
Alegerea aparatului va porni, întotdeauna, de la aplicaţia ce urmează a se realiza:
• Ce materiale avem de sudat:
• Ce grosimi au materialele ce se sudează;
• Cât de lungi vor fi cordoanele de sudură;
• Cât timp voi lucra zilnic;
• Unde voi lucra : în atelier, pe şantier, la nivelul solului, pe schelă, în spaţiu inchis sau
deschis
Foarte importantă este şi problema investiţiei ce trebuie făcută, care este bugetul alocat pentru
această investiţie.
Nu trebuie să se uite, niciodată, cine va folosi aparatul pe care intenţionăm să-l achiziţionam: care
este nivelul de pregătire al sudorului, care sunt abilităţile sale. Cu cât sudorul este mai bine pregătit , mai
ataşat firmei, cu atât este mai bine să i se pună la dispoziţie un aparat mai performant pentru a scoate tot
ceea ce poate da aparatul.
Nu trebuie să uităm nici cheltuielile de exploatare ulterioare : materiale consumabile, piese de
schimb, materiale de control nedistructiv al sudurii. Şi, de asemenea, nu trebuie uitate materialele de
protecţie pentru sudor: şorţ, mănuşi, mânecare, protecţie pentru picioare, mască, ventilaţie.
Dupa ce am stabilit toate aceste elemente, dupa ce le-am identificat şi am luat deciziile, corecte,
pentru fiecare element, ne consultăm cu un specialist, propriu sau de la un furnizor, şi alegem aparatul care
să răspundă cel mai bine nevoilor. Dar, atenţie, e bine să ne gândim şi la eventualele lucrări viitoare şi astfel
să încercăm să “împuşcăm” mai mulţi iepuri dintr-un singur foc.

II. Cum ne alegem electrozii cu care să executăm o sudură cu electrod învelit

Ca şi în cazul aparatului se porneşte tot de la aplicaţia ce urmează a se realiza. În funcţie de
materialul de bază se va alege compoziţia miezului ( oţel, oţel inox etc ). Pentru alegerea tipului
de acoperire este bine să se cunoasca câteva din avantajele şi dezavantajele diferitelor tipuri de
acoperiri şi o parte sunt prezentate în tabelul de mai jos.

După ce s-a hotarât şi felul acoperirii se va trece la alegerea diametrului electrodului. Este bine de
ştiut faptul că pe măsură ce creşte diametrul este nevoie de curenti mai mari, cu consecinţe asupra
costurilor energetice, dar, în acelaşi timp, şi cu apariţia unor probleme de perforare a materialului ce
urmează să fie sudat şi cu creşterea dificultăţii de amorsare. Se recomandă ca diametrul electrodului
să fie cât mai apropiat de dimensiunea materialului ce se sudează, iar la grosimi mari se va proceda
la depunerea mai multor straturi.
În tabelul de mai jos date orientative privind curenţii necesari, pentru diferite tipuri de electrozi şi cu
diametre diferite.

III. Ce materiale consumabile sunt necesare.
• La MMA : electrozi, materiale de control nedistructiv ( gen lichide penetrante sau similar );
• La MIG-MAG: sârma pe role, gaze de protecţie, materiale de control nedistructiv; se mai
consumă şi duzele de contact ( prin care trece sârma de adaos ), suportul tubului de contact ( la
umele modele de pistolet ), duzele de gaz, arcul de fixare ( la unele modele de pistolet ); periodic se
va inlocui tubul de ghidaj sârmă şi rolele de antrenare.
• La TIG ( WIG ): baghete de material de adaos, gazul de protecţie, unele componente ale
pistoletului ( penseta portelectrod şi portpenseta, duza ceramică de gaz, capacul portelectrod ) şi
electrodul de wolfram ( se consumă prin ascuţire ), material de curăţare şi de lustruire inox ( in cazul
sudurilor de oţel inox ), materiale de control nedistructiv.
• La sudura în puncte: electrozi, materiale de curăţare.
Cele câteva materiale prezentate mai sus sunt materiale uzuale. La acestea se adaugă unele
materiale speciale, în funcţie de aplicaţia ce se realizează.
Este bine de ştiut că în ceea ce priveşte costurile de exploatare, cea mai ieftină tehnologie de
sudură, în costuri pe ml de cordon de sudură executat este tehnologia MIG-MIG ( cca. 60% din
costurile unei suduri cu electrod învelit ), iar cea mai costisitoare este tehnologia TIG ( de cca. 6 ori
mai scumpă decat tehnologia cu electrod învelit ).